nush titlu

sunt in statia de metrou, ma apuc de scris un mesaj. ajunge metrou’, intru, ma agat de o chestie d-aia de cauciuc (in fata unor oameni care stateau jos) si-mi continui butonatu’. deodata vad un deget mare, pliiiin de inele, care se posteaza in fata telefonului meu. ma uit la deget, ma uit la mobil, ma gandesc care ar putea fi legatura dintre cele 2. nimic, nu  inteleg. ma uit iara la mobil, la deget, la omu’ care se vedea, vag, in spatele degetului. e o tanti. o tanti mai in varsta, slaba, imbracata in haine de-alea, stil vechi, cu palarie, foarte aranjata. tot nu inteleg. tanti se  uita urat la mine. foarte urat. io imi ridic sprancenele la ea ca sa ii bat un apropo subtil ca nu stiu ce s-a intamplat. ea se uita in continuare urat la mine. booon, zice capu’ meu. da-o-ncolo si vezi-ti de treaba. scriu iara la mesaj.

cateva secunde mai tarziu, tanti isi ia gentuta rosie, foarte sic, o pune in fata telefonului si, uitandu-se la fel de urat la mine, zice “poate iti place asta!?!?!”. io iara ma uit la ea, cu aceiasi ochi mari si goi…de data asta cred ca am si deschis gura in incercarea de a-i spune ca io chiar nu inteleg despre ce e vorba in propozitie, da’ am renuntat. mai am putin si termin mesaju’. scriu. in stanga lu’ tanti asta a mea statea alta tanti, imbracata tot in genu’ anilor de mult apusi. tanti asta nr 2, dupa faza cu geanta, s-a aplecat subtil inainte, ca sa-si acopere fata cu palaria, si-i zice prietenei ei “inceteaza!!”, “INCETEAZA!!!”. tanti 1 se intoarce spre ea si incepe sa-i susoteasca ceva la ureche, da’ in stilu’ ala al copiilor, cu tot cu mana pusa la gura ca sa nu-si poata dea seama lumea (wink-wink) despre ce-i vorbea. gata, termin si io sms-u’. bag telefonu’ in geanta.

incep sa ma gandesc la ceea ce tocmai se intamplase: oare crede ca ma dau mare cu telefonul? oare am calcat-o? oare care-i faza cu degetu? oare vroia sa-mi arate inelele? aaaa, era ZA deget! hihi… da’ tot nu inteleg care-i faza… oare i s-a parut ca am vrut sa-i iau geanta? s.a.m.d. ajungem intr-o statie. tipu’ care statea in dreapta lu’ tanti1 se ridica si pleaca. io ma gandesc in continuare la diverse explicatii pentru comportamentu’ lu’ tanti, precum si la faptu’ ca nu stiu daca sunt de treaba sau usor nebuna si de-asta nu ma mut din fata lu’ tanti1 asta. ajungem in urmatoarea statie. locu’ din dreapta lu’ tanti1 e tot gol, eu tot stau in picioare, in fata ei. isi ridica privirea la mine iara si zice “stai jos! crezi ca ti se-ntampla ceva daca stai jos??”. pe mine ma bufneste un pic rasu’ pentru ca io tocmai ma gandeam daca sunt mai multe sanse sa mi se intample ceva daca stau in fata ei, respectiv langa ea, asa ca ii raspund cat de serios pot “da’ nu vreau sa stau jos”. se uita urat la mine, ii zice ceva la prietena (cu tot cu mana ).

se uita iara la mine: “auzi, poti sa-mi explici ceva?”. ridic sprancenele la ea. “poti sa-mi explici la ce folosea obiectul pe care il tineai in mana?”. ridic si mai tare sprancenele la ea. “obiectul… obiectul acela negru….”. “aaa (oare pot sa ridic sprancenele mai tare de atat??!?)… aa… mobilul?”. “mobilul?!? ce e aia, mobil?? n-am auzit de asa ceva” – se uita iara urat la mine ca nu stiu sa-i explic ca lumea. “aaa…aa… pai…aaa…(pe viitor ar trebui sa gasesc o modalitate de a-mi controla sprancenele sa se ridice pe 4 nivele, in functie de situatie)… pai…un telefon?!?”. se uita si mai urat la mine: “pfff, telefon! telefon!”. se intoarce iara la prietena ei si ii zice iara ceva (tot in secret, evident… si bine a facut, ca altfel scriam aici si conversatia cu ea. mwahahaha!). ajungem la statia mea, cobor.

astept troleu’. astept troleu’ o gramada, cam 15 min. ajunge in sfarsit. urc pe usa din mijloc si…. ghici cine e persoana pe care o observ prima in tot troleu’!! tanti mea, mah! tanti1, cu tot cu tanti2  a ei, coborasera si ele in aceeasi statie ca mine, urcasera in acelasi troleu ca mine, probabil pe aceeasi usa ca mine… numa’ ca de data asta m-am hotarat sa nu-mi fortez norocu’ si m-am ascuns in spatele troleului, cat mai departe posibil. si am stat cu spatele la ele. si nici nu am raspuns la telefon (probabil pt ca nu a sunat, da’ noh…). si am fost cuminte si nici nu m-am straduit sa ascult potentialele conversatii ale lu’ tanti1 cu alti oameni.

ps: posibila explicatie: a crezut ca o filmam (?!?), desi nu imi dau seama cum ar putea sa se gandeasca ca un anumit obiect filmeaza daca ea nu stia ca exista alte anumite obiecte care sunt denumite “mobile” si care sunt telefoane.

c. zice ca erau doua femei ce calatorisera din trecut, da’ intrebarea mea e “atunci cum de stiau sa mearga cu metrou’?”