nush titlu

Mi-am dat demisia. Mi-am dat demisia, fratilor!!! Demisia!!!! eu – demisie – yessss!! I’m free like a bird. like a bird, maaahh.

povestea acuma: nu stiu daca v-am explicat care era salariu si cum trebuia sa fiu platita, etc. deci aveam asa: perioada de training – 1 luna la part – 150€. dup-aia, in fiecare luna 150 euroi + bonusuri din conferintele pe care le stabileam, clientii pe care ii aduceam la firma. in consecinta, totul bine si frumos. 4 ore pe zi, platita cu 150 plus bonusuri, foarte frumos. problema era ca nu stateam 4 ore pe zi. io nu sunt genu’ care sa poata spune “nu”. sunt un om foarte muncitor, pur si simplu, si ajungeam sa stau si ziua intreaga in fata calculatorului, sunand oamenii. bine, poate exagerez cu partea cu “sunand oamenii”. da’ stateam ziua intreaga in fata calculatorului. da, poate ca imi petreceam cea mai mare parte a timpului trecand de la un site la altul (majoritatea aveau, macar asa, ceva mic in comun cu obiectul muncii – ca sa nu ma simt foarte vinovata pentru ca nu sunam oamenii) sau redescoperind niste muzica tare pe guerrilla (sefu ne tot zicea sa ascultam o melodie care ne place mult inainte de a vorbi cu potentialii clienti, ca sa fim bine-dispusi)… deci totul avea legatura, intr-un fel sau altul, cu munca… asa ca, si normal, am ajuns rapid la a fi o mini-angajata a lunii (adica m-am autointitulat angajata semilunii pentru ca am stabilit 14 conferinte in juma’ de luna – de fapt, cam 3 pe zi intr-o saptamana… ceea ce era fooooaaarte bine!). la faza cu “a fi platita” nu prea m-am stresat io, din 2 motive: 1. nu aveam nevoie de multi dinero la momentul respectiv, si 2. sansele sa fiu platita erau destul de slabe avand in vedere atmosfera de “we are doing smth illegal” care domina tot procesu’ muncii (ziceam ca ma cheama altfel, ca sunt din zi biutiful suitzerlend, ca… noh, majoritatea erau destul de “minciuni albe”, ca doara nu prea conta cine eram, nu eram prea importanta in tot procesul, dar minciuna tot minciuna e).

boon, deci trece o luna in care am avut trainingul, o luna de munca plus juma’ de o a treia luna. vine timpul sa primesc banii, da’, cel mai important, ma plictiseeeesssccc!! asa ca merg la banca. no money. ma-ntorc de la banca. intreb de bani. incearca maine – zic ei. a doua zi, banii in banca. ii zic la tanti ca vreau sa mi-i scot. pe toti? da, pe toti. bine, zice ea. imi fac socotelile in minte: 150 training, 150 luna a doua, 70 bonusuri. adica 370!! 370 de euroi, senzational. oa, sa nu ma vada cineva. sunt multi bani. scoate portmoneu’, tine-l pe faza si baga banii repede, sa nu se prinda lumea. deci 370×35 (euro in cel mai rau caz) vine aproape 13 milioane. oaaa, ce tare!! ce tare, ce tare, ce tare!!! ce fac io cu…. cum??? poftim, cati bani ati zis? 70?? hahaha! sigur? am zis toti, stiti? toti banii… cum astia-s toti? aaaa… nu, nu cred ca o sa-mi mai trimita o tura. las’ ca-i bine si asa. da, vreau sa-mi lichidez contu’. multumesc! ajung acasa. nervoasa – pe de-o parte – si foarte fericita – pe cealalta: ooo, imi dau demisia, deci chiar imi dau demisia si am un motiv super-extra-tare sa-mi dau demisia. oooh, yeah!!!!  ….iiu, ia-ma doamne! tre’ sa vb cu sefu’ mare. iiiiuuu, io nu vreau sa vb cu sefu mare, ca o sa ma ia la intrebari si o sa-mi zica sa nu-mi dau demisia. nuuuu… oh, lasa. lasa ca poti. vb.

intru pe skype. ma apuc sa a uit pe acolo…. sefu’ meu isi punea la status, cand era ocupat, ceva de genu’ “on the phone, please call when this message is gone”.  ghiciti ce status avea cand am intrat io pe skype! exact! deci era ocupat – yees!! asta inseamna ca nu pot sa vb cu el acuma, ceea ce e foarte tare pentur ca, dupa cum v-am mai spus, nu prea vreau sa vb cu el.  ……. hopaa, si-o schimbat statusu’!  nu mai e ocupat…. las’ ca mai astept putin, ma hotarasc cum sa-i zic ca nu mai vreau sa lucrez, da’ dup-aia clar ii zic. ……. gata! m-am hotarat! ii zic acuma!! acuma-acuma! brr, e ocupat (yes! hehe…). ia sa mai stau 10 min. …….. nu mai e ocupat. offff, da’ daca ma intreaba xxx chestie? ia sa ma gandesc ce sa-i raspund. …… aha. foarte bine! gata. il sun. oaaa, e ocupat iara – o fi un semn?!?!? nu conteaza. ma apuc sa-i scriu in chat ca vreau sa vb cu el, da’ mai frumos. ……… boon, frumos, frumos am scris. ia stai un pic, asta nu suna cam nashpa? ia sa schimb! inca o data. ua, e liber! …lasa, mai schimb inca o data si gata. ….. status de ocupat. oo, daca-i ocupat e tocmai la fix, ca ma gandeam sa mai modific ceva! offf, nu, mah, nu… nu se poate asa: sunt lasa. nashpa. hai, femeie, aduna-te. data viitoare cand e liber, ii scrii. …..isi schimba statusu’ in available. foarte tare! dau enter. nuuuu, mai vroiam sa schimb ceva (!! raspunde: normal ca e liber, sa-l sun sa vorbim. biiineee. il sun, ii zic ca tocmai ce m-am intors de la banca si ca am o intrebare in legatura cu salariu. nu ma lasa sa termin (deja?!?!?!?!?). imi zice sa vb cu o alta tipa, care s-ar ocupa cu chestii de-astea. boon, ‘nteles. o sun. ii explic situatia: imi zice ca trainingu’ nu era platit si ca nu mai avem salariu fix => trebuia sa primesc 70 euro. nu-mi convine, atunci – zic io. cred ca nu mai vreau sa lucrez pt voi – continui. bine, atunci vrei sa-ti dai demisia? aaa… pai.. pai.. pai nu stiu… aaammm…da. da. DA!! da, vreau sa-mi dau demisia!!! bine atunci -zice ea-, vorbesc cu colegii mei si te anunt. tu asteapta, o sa revin imediat cu un tlf. sigur, nicio problema (io draguta, normal…)!! astept sa-mi spuneti conditiile.  inchid. …yeeeessss, am scapat, scapat, SCAPAT!!! ma apuc sa mai sun un om, asa, de pa-pa!, da’ nu raspunde. ii scriu la un coleg ceva… all’s well. dintr-o data – paf! imi iasa de pe skype. motivu’ – your password has been changed ) mda, didn’t see that coming! ) emailu’ meu la fel si el: wrong password (imi facusem unu’ special pt ei, deci n-a fost asa mare problema). singuru’ care mai mergea era mailu’ de servici (ala de pe care le trimiteam mailuri potentialilor clienti), pe care m-am apucat sa le scriu un mesaj absolut adorabil de la revedere, in care le-am multumit pentru ce m-au invatat (cati termeni economici au bagat aia in mine….), le-am mai dat niste informatii pe care le-am considerat esentiale pentru niste clienti promitatori, le-am urat toate cele bune – da, da, sunt o sfanta .

acuma sunt fericita. ma bucur de experienta, ma bucur foarte tare ca s-a terminat, ma bucur si de felul in care s-a terminat (altfel poate ca m-as fi simtit vinovata ca i-am lasat cu buza umflata dupa 2 luni jumate). si, partea cea mai tare, ma bucur de cantitatea incredibila de timp liber pe care o am acum (si de faptu’ ca sunt libera, libera, LIBERA)!!

da, cam greu m-am urnit cu postu’ asta, era in draft de mult timp… da’… stiti ce? cred ca e timpu’ sa invatati un lucru esential pt blogu’ meu: trebuie va impacati cu zicala “mai bine mai tarziu decat niciodata” daca e sa ramaneti pe-aici, so… enjoy!