nush titlu

stiti cum e cand aveti zilele alea faine, in care stai si te uiti in jurul tau si-ti dai seama ca oamenii sunt tari, ca tu te simti bine, ca tu esti atat de bine incat nimic nu te poate atinge si ca nici nu ai nevoie de gradul asta de rezistenta ridicat la sursele de enervare pentru ca, cea mai tare chestie, nimic rau nu se intampla toata ziua! oamenii iti zambesc, ai bani in buzunar, stai bine pe toate planurile. noh, io azi am avut o zi exact, da’ exact-exact opusa asteia.

am inceput in forta, cu trezit la ora 7 in ciuda faptului ca imi pusesem tlf sa sune la 6. m-am imbracat greu, da’ aratam de parca m-as fi imbracat in graba (prea in graba ca sa am timp sa ma uit in oglinda, adica ) – ceea ce se explica, cat de cat, prin faptul ca nu m-am trezit la timp. am intarziat la prima ora, ceea ce nici nu a fost asa mare chestie avand in vedere ca nu-mi terminasem de facut “tema” si am finisat-o prin statiile si mijloacele de transport (si informare, se pare – totii vecinii mei au simtit nevoia sa afle ce anume faceam io acolo, de trageam linii si ma enervam in fata unei foi) in comun. am ajuns la curs si am reusit sa-mi predau “proiectul” printr-o pura intamplare, pe care o atribui faptului ca br. a avut o zi faina (ma bucur pt tine, br, pe bune). dup-aia, ora urmatoare, la care am participat strict fizic – pentru ca am fost ocupata sa citesc pentru seminarul urmator, cu za most dobitoaca profa din facultatea mea ever, (sa-i zicem) bala. asaaa. deci ma apuc sa citesc din cartea ei, cu prefata ei geniala, in care un om – genial la randul lui, banuiesc – zice ca el chiar e impresionat de genialitatea de care da dovada geniala carte scrisa de profa mea geniala, urmata de un capitol din care nu am inteles nimic… in afara de chestiile pe care le stiam de la alti profi care, desi nu se ridicat la genialitatea lu’ bala, tot or reusit sa ma faca sa inteleg cate ceva. sii, cea mai tare chestie, in cartea asta geniala a ei (desi am citit doar 2 capitole) femeia se repeta – as in facut copy-paste la 2 paragrafe de aprox. juma de pag – la distanta de 2-3 pagini, de io am crezut ca fie am uitat sa dau o pagina, fie am fost atinsa de genialitatea geniala a profei si am reusit sa prevad care avea sa fie componenta exacta a urmatoarelor paragrafe.

….nu mai stiu ce s-a mai intamplat dup-aia, asta e un post pe care l-am scris io in noiembrie si il public acuma (iunie 2009), da’ cu data la care l-am scris de-atunci se pare ca n-am mai avut zie proaste, de n-am mai scris posturi de-astea ) funnyyyy!