nush titlu

ma doare mana dreapta. si aia stanga. si picioarele. si spatele – imi creste o cocoasa si coloana se chinuie sa se obisnuiasca cu noua pozitie. si-s obosita. si am lucrat 1 luna. pentru 4 milioane. in mod normal as rade de situatia asta, da’ acuma sunt prea obosita (de-asta nici nu folosesc diacritice).

si sefu meu mi-o zis azi ca i-am facut impresie buna. normal, si eu mi-as fi facut impresie buna daca as fi lucrat 3 saptamani de la 9/9:30/10 pana la 18/18:30/19/19:30, cu o saptamana de pauza impusa (as in intr-un “maine veniti la munca!” perpetuu, ce a tinut o saptamana) si nu as fi avut nimic de comentat. dar nu va faceti griji, m-a compensat pentru acea saptamana pierduta! o, da! o recompensa pe care a si evidentiat-o… deci clar era ceva substantial ”…aa, si o… compensatie, asa, de la mine, pentru acea saptamana….”. da. compensatie. 19 roni. dap. compensatie, frate. si io, cand l-am auzit, m-am gandit ca ce om tare… mi-o fi dat 50, 100 de roni. ce om tare. ce om prost sunt eu… si o sa fiu in continuare. c-asa-mi sta mie bine . mai ales daca acum e plecat in vacanta si nu prea are cum sa… ahem… <<compenseze>> pentru disparitia mea subita. cu toate ca nu reusesc sa bag decat vreo 200 de nenorocite de formulare pe zi. cu stat peste program, normal (programu’ e 9:30-17:30). da’ s-a cam terminat, nenea. de saptamana viitoare incep trainingu’ pentru cealalta “munca”. asa ca la 17:30 imi fac bagajele si plec tai-tai. acasa. si stau si ma uit pe geam o juma de ora, in timp ce mananc o chestie facuta pe fuga ca sa incerc sa <<compensez>> pentru toate orele alea pierdute la tine in firma, cu ochii in calculatorul ala tampit, cu internetu’ ala de… n-am cuvinte!! si, evident, cu mouse-ul defect. despre care tu nu stii nimic. tot “nu stii” nimic, in ciuda faptului ca ai incercat sa-l folosesti lunea trecuta si te-ai mirat tot-tot cum de nu da clic. si io ti-am zis ca asa era de cand am venit in firma si te-a atentionat o colega ca nu mai fonctioneaza nenorocitu’. da’ noh, nu conteaza. las ca folosesc <<compensatia>> pe care mi-ai oferit-o cu atata marinimie si cumpar eu un mouse nou. ca doar tot in interesul meu e, nu? ca doar eu imi pierd timpu’ si nervii cu mouse-ul asta care, atunci cand i se pune pata… i se pune de nu i se mai misca butoanele. si poate sa-l tina mult timp. si poate sa reziste la mult zgaltait. si lunea asta – prima ta zi de concediu, draga sefu’ - o sa vad si cum se descurca cu lovitul de toti peretii incaperii.

….sunt obosita, atata tot… si ma doare. ca am stat o luna aici pentru 4 milioane. ca tot ce fac eu ziua intreaga este sa tastez niste tampenii intr-un calculator. ca nu pot sa fac ceva atat de simplu cu mai multa viteza. ca nu o sa reusesc sa bag 250 de formulare pana la 17:50 de-acuma-ncolo si ca (sper ca ma insel, sper ca ma insel…) nu o sa reusesc sa ma ocup si de part-time si de porcaria asta in acelasi timp. ca eu inca mai cred ca tine de integritatea mea ca persoana sa nu pun intr-o situatie dificila un om de care nu-mi pasa si care ma scoate din sarite. ca ajung acasa nervoasa. ca ma razbun – sau din contra, incerc foarte, foarte intens si cu foarte, foarte mare greutate sa nu ma razbun – pe c. ca sunt egoista. ca nu am mai avut timp sa scriu pe blog. ca nu-s in stare sa ma adun ca sa postez ca lumea nici acum.

on the bright side, though: ascult guerrilla toata ziua. inclusiv stirile. si interventiile referitoare la stiri. despre lume si chestii. si noh, e fain ca acuma sunt si io oarecum la curent cu ce se-ntampla in lume.