nush titlu

de când m-am întors în bucurești (de o săptămână), io lucrez la știri. adică zi și noapte, non-stop. dacă se pune problema de cine să coboare etaju’ jumate’ ce ne desparte de ușa blocului, să facă cei 50 de metri ce ne despart de magazinu’ cel mai apropiat, să intre, să pună mâna pe prima pâine ce îi iese în cale și să parcurgă dup-aia cei 50 de metri și un etaj jumate ce ne despart de acasă, io am găsit o metodă mai tare decât renumita ”puppy dog eyes” ca să mă sustrag: io-tre’-să-mi-fac-știrile-pentru-guerrilla eyes (nu, nu e nevoie să zici niciun cuvânt, important e sa prinzi exact expresia pe care omu’ o interpretează corect și dup-aia să o exploatezi cu succes). deci e infailibilă!! am încercat-o de mai multe ori când era vorba de cumpărături, când am zis că merg undeva și dup-aia mi s-o făcut lene, când ne-am hotărât că tre’ să spălăm geamurile (io o trebuit să fac plasele de goange – yessss!!!), când am rămas fără mâncare și cineva o trebuit să facă. o avut săraca c. grijă de mine ca de un bebe nou-născut. bine, că și io aveam momente în care aș fi preferat să dau cu cârpa/lingura/apa (de mers la cumpărături nu, că aia urăsc să fac) decât să stau în fața laptopului și să reformulez aceeași chestie de n-shpe mii de ori doar ca sa-mi dau seama că după a 2-a reformulare am început pur și simplu să scriu iară chestia inițială. da’ nu contează. important e că o mers. și că acuma vă încredințez și vouă această armă. use it wisely! may the force be with you, cititori ai blogului meu (băi, ăsta/asta care-mi citești postu’, am folosit pluralu’ ca să ai și tu sentimentul apartenenței la o grupare de oameni care-mi citeste blogu’. da’ noh, io nu prea pot sa mint… și adevarul e că you’re kind’of all alone… )!

c, nu merge să-mi fac știrile acuma, că am încercat… și mulțam fain (foarte fain) că ai fost așa de de treabă săptămâna asta…