nush titlu

deeeeci. fu asa:

ieri noapte (si ieri-urile dinaintea lu’ ieri) am scris stiri. spre deosebire de celelalte ieri-uri, ieriu’ de ieri o fost tare!!! am scris si am rescris. fara de nenumarate ori! foarte tare. asa ca azi dimineata, cand colegele de apartament m-au trezit cu toata grija materna de care sunt capabile (stiau ca statusem pana noaptea tarziu si ca aveam de gand sa dorm mult)…. oh, hai sa nu fiu rea. azi dimineata chiar s-au straduit sa nu ma trezeasca. deci azi dimineata, in ciuda faptului ca fetele s-au straduit sa nu ma trezeasca, io am zis “foooaaaarteee frumos” (semn ca una dintre ele facuse un zgomot si eu sunt suparata)… dup-aia am stat si mi-am verificat starea psihica, pentru a fi in stare sa imi exprim nemultumirea la adevarata si nemarginita ei valoare siiii… mi-am dat seama ca eram “fresh”, cum ar veni. asa ca m-am bucurat. am pus-o pe br. sa-mi citeasca stirile (ea imi verifica munca atunci cand e ceva cat-de-cat important. ea si mama, evident), mi le-a citit, o fo’ multumita… am mai stat putin… povesti, chestii, pa-pa-uri (ele trebuiau sa plece). dup-aia il sun pe nenea pentru care scrisesem stirile. de-abia apucasem sa apas si io pe butonu’ verde sa sun, ca cineva raspunde: “abonatul connex nu poate…..” ceeee???? de ce, nene??? de ce sa nu poata?? redial. redial. redial-redial. REDIALLLL, bah!!! tot nu poate fi contactat. mda. mai stau pana se face 10. sun iara. tot nu poate fi contactat…

ma hotarasc sa-i trimit mail. buun. scriu, send. si imi pica fisa cand ma uit la adresa lui de mail: AHA!!! deci asta era!! am vb cu omu’ sapt trecuta, mi-a zis adresa lui de mail (dupa ce eu am incercat de multe ori sa-i zic adresa mea si nu intelegea… ceea ce l-a iritat destul de rau) si dup-aia s-a apucat sa-mi explice ceva. io eram disperata ca nu aveam pe ce sa scriu adresa de mail asa ca ma agitam pe-acolo, acopeream “microfonu’”, tipam la c. “da-mi o foaie si un pix, foaieee, imi trebe foaie, tuhhh!!!”, ea nu intelegea pt ca sopteam (adica tipam in soapta), tipu’ continua sa-mi povesteasca… la intervale neregulate mai adaugam cate un “ahaaamm”… pana am gasit eu pix si mi-am notat mailu’, tipu’ a ajuns la o chestie cu “miercurea viitoare, dup-amiaza”. aha, deci, zice eu. deci miercurea viitoare sa-ti trimit stirile (din pacate, am zis asta in minte). “bine, multumesc, la revedere”. si fisa e chestia urmatoare: “miercurea viitoare, dup-amiaza” nu era momentul in care trebuia sa-i trimit stirile. era momentul in care nenea dispare. ma anuntase de 2 saptamani ca o sa vina un moment in care o sa dispara. si ca o sa se intoarca peste mult timp. da’ ce? sa fiu eu atenta si sa cuplez lucrurile?? never-ever!!

dupa ce am depasit chestia respectiva, am plecat spre faculta. am cautat sala, care era inchisa. am intrat si in sala de viazavi, just in case. acolo era un nene care s-a uitat la mine cu fata de “wrong room”. imi amintesc ca ne anuntase ieri profa ca nu se tine seminaru’. rad pe interior. imi amintesc ca br, inainte sa plece azi, mi-o zis si ea ca nu facem seminaru’. rad un pic si pe din-afara. ma-ntorc acasa… tre’ sa stabilesc mare intalnire, mare, cu colegele de grupa ca sa gasim un slogan pentru un proiect. problema e ca nu am credit. dau de una din intamplare pe strada, ii zic sa ne intalnim. alta intra pe mess. se face 17:30, cu 1 ora inainte de intalnire. intra inca una pe mess. nu poate sa vina, ca a chemat pe cineva pe la ea. se face 18:00. iesteeee, pot sa sun!! (sunt pe vodafone, ore favorite ) sun fata. e prea tarziu, cica. ce, mah??? daca m-ai suna pe mine cu 15 min inainte de intalnire si mi-ai zice “bah asta, imbraca-te si vin-o cat mai repede in locu’ X, eu as zice <<bine, shefa>>”!!! nu as comenta ca e tarziu, ceea ce e NESIMTIRE (hihi, i’m so good at blaming other people for my mistakes).

io m-am dus la intalnire oricum. cu 3 oameni lipsa (1 zisese de la inceput ca nu poate) din 6. br. era blocata in trafic, asa ca nu ma puteam baza pe ea. de cealalta tipa nu mai auzisem de sapt intregi, asa ca nu ma interesa. m-am intalnit cu m., am stat putin de vorba si m-o sunat br. era nervoasa. ca de ce le-am sunat pe fete asa tarziu? pai cum tanti, de ce… noh, de-aia… ca, noh, stiti si dumneavoastra cum e… greu.. am uitat si nu aveam credit… si era sa ma calce o masina… si am avut o zi proasta de numa-numa… si pe drum m-am intersectat cu o pisica neagra… si …am zis ca am uitat?? si un cutremur… si o inundatie… si un accident… needless to say, nu a fost impresionata. mi-o zis ca se contramandeaza. ii explic la m. situatia. simt cum se enerveaza langa mine (si nu am vazut-o niciodata pe fata asta nervoasa!). io ma distrez. ii zic ca a iesit si ea la plimbare, i-am explicat ca trebue sa se dezobisnuiasca de obiceiul prost de a veni la fix cand are intalniri cu mine… am mai povestit un pic… fain. pana la urma ma iarta.

ajung acasa. br inca mai era prin trafic pe undeva. ma intreb daca-i de bine sau de rau. imi dau seama ca nu conteaza, azi am fost intr-o dispozitie atat de buna, incat nimic nu mi-a putut strica ziua (uuh, ce ma bucur ca pot spune asta )

deci gata, m-am convins: pentru mine nu conteaza atat de mult ce se intampla, cat felul in care ma simt cand se intampla chestiile respective. pot sa am o zi nashpa plina de chestii tari, da’ si o zi buna plina de chestii aiurea. ma bucur ca azi intra in categoria a doua