pooftiiiiiiiiim???
luuuume-lume! adunati-va, ascultati-ma!
poate ca ati observat si voi noua asa-zisa “reclama” milka. eu va spun NU! aceasta NU est o reclama! este cruzime, doamnelor si domnilor! nu stiu cum sa spun chestia asta intr-un mod cat mai… delicat: au disponibilizat-o pe marmotaaaa!!! 
(( au dat-o afara, dom’le… oare ce o sa faca tata-marmota ca sa aduca mancare pe masa? cu ce o sa mai plateasca mama-marmota doica-marmota cand o sa vrea sa petreaca o seara in oras? sau si mai rau, o sa mai aiba parintii-marmota bani ca sa iasa si ei in oras? nu o sa mai aiba, normal… si o sa inceapa sa se certe, ca asa e cand nu mai sunt bani… si o sa divorteze. si ce o sa faca copiii-marmota? nu o sa se simta ei vinovati pentru divortul parintilor-marmota? nu o sa trebuiasca sa se imparta intre dragostea pentru tata-marmota si mama-marmota? si nu o se simta ei nashpa, ca orice copil-marmota caruia i-au divortat parintii-marmota? si nu o sa aiba ei probleme de adaptare la scoala? nu o sa devina ei tinta ironiilor copiilor-urs si copiilor-vaca? si fetita-marmota nu o sa se imbrace in negru si o sa-si faca piercing in urechi, nas, buza, etc? si baietelu-marmota nu o sa para a fi un copil-marmota normal pana cand o sa vina cu un pistol la scoala si o sa omoare copiii-urs si copiii-vaca? si sefii de la Milka nu o sa ramana fara angajati pentru ca parintii-vaca si parintii-urs o sa fie deprimati in urma pierderii copiilor? si nu o sa fie nevoiti sa faca angajari din randul celorlalte animale din padure? si castoru’ e luat, normal… pentru colgate herbal. lupu’, veverita, neste pasari – jeep liberty. io nush ce o sa gaseasca, plus ca nu cred ca o sa mai descopere animale care sa se inteleaga asa de bine ca trio-ul vaca-urs-marmota. noh foarte bine, sefi de la milka. sper ca sunteti mandri de voi: v-ati adus compania la faliment.
si nenea asta vorbeste de problema.
o zi proasta. da’ m-am bucurat de ea la maxim
deeeeci. fu asa:
ieri noapte (si ieri-urile dinaintea lu’ ieri) am scris stiri. spre deosebire de celelalte ieri-uri, ieriu’ de ieri o fost tare!!! am scris si am rescris. fara de nenumarate ori! foarte tare. asa ca azi dimineata, cand colegele de apartament m-au trezit cu toata grija materna de care sunt capabile (stiau ca statusem pana noaptea tarziu si ca aveam de gand sa dorm mult)…. oh, hai sa nu fiu rea. azi dimineata chiar s-au straduit sa nu ma trezeasca. deci azi dimineata, in ciuda faptului ca fetele s-au straduit sa nu ma trezeasca, io am zis “foooaaaarteee frumos” (semn ca una dintre ele facuse un zgomot si eu sunt suparata)… dup-aia am stat si mi-am verificat starea psihica, pentru a fi in stare sa imi exprim nemultumirea la adevarata si nemarginita ei valoare siiii… mi-am dat seama ca eram “fresh”, cum ar veni. asa ca m-am bucurat. am pus-o pe br. sa-mi citeasca stirile (ea imi verifica munca atunci cand e ceva cat-de-cat important. ea si mama, evident), mi le-a citit, o fo’ multumita… am mai stat putin… povesti, chestii, pa-pa-uri (ele trebuiau sa plece). dup-aia il sun pe nenea pentru care scrisesem stirile. de-abia apucasem sa apas si io pe butonu’ verde sa sun, ca cineva raspunde: “abonatul connex nu poate…..” ceeee???? de ce, nene??? de ce sa nu poata?? redial. redial. redial-redial. REDIALLLL, bah!!! tot nu poate fi contactat. mda. mai stau pana se face 10. sun iara. tot nu poate fi contactat…
ma hotarasc sa-i trimit mail. buun. scriu, send. si imi pica fisa cand ma uit la adresa lui de mail: AHA!!! deci asta era!! am vb cu omu’ sapt trecuta, mi-a zis adresa lui de mail (dupa ce eu am incercat de multe ori sa-i zic adresa mea si nu intelegea… ceea ce l-a iritat destul de rau) si dup-aia s-a apucat sa-mi explice ceva. io eram disperata ca nu aveam pe ce sa scriu adresa de mail asa ca ma agitam pe-acolo, acopeream “microfonu’”, tipam la c. “da-mi o foaie si un pix, foaieee, imi trebe foaie, tuhhh!!!”, ea nu intelegea pt ca sopteam (adica tipam in soapta), tipu’ continua sa-mi povesteasca… la intervale neregulate mai adaugam cate un “ahaaamm”… pana am gasit eu pix si mi-am notat mailu’, tipu’ a ajuns la o chestie cu “miercurea viitoare, dup-amiaza”. aha, deci, zice eu. deci miercurea viitoare sa-ti trimit stirile (din pacate, am zis asta in minte). “bine, multumesc, la revedere”. si fisa e chestia urmatoare: “miercurea viitoare, dup-amiaza” nu era momentul in care trebuia sa-i trimit stirile. era momentul in care nenea dispare. ma anuntase de 2 saptamani ca o sa vina un moment in care o sa dispara. si ca o sa se intoarca peste mult timp. da’ ce? sa fiu eu atenta si sa cuplez lucrurile?? never-ever!!
dupa ce am depasit chestia respectiva, am plecat spre faculta. am cautat sala, care era inchisa. am intrat si in sala de viazavi, just in case. acolo era un nene care s-a uitat la mine cu fata de “wrong room”. imi amintesc ca ne anuntase ieri profa ca nu se tine seminaru’. rad pe interior. imi amintesc ca br, inainte sa plece azi, mi-o zis si ea ca nu facem seminaru’. rad un pic si pe din-afara. ma-ntorc acasa… tre’ sa stabilesc mare intalnire, mare, cu colegele de grupa ca sa gasim un slogan pentru un proiect. problema e ca nu am credit. dau de una din intamplare pe strada, ii zic sa ne intalnim. alta intra pe mess. se face 17:30, cu 1 ora inainte de intalnire. intra inca una pe mess. nu poate sa vina, ca a chemat pe cineva pe la ea. se face 18:00. iesteeee, pot sa sun!! (sunt pe vodafone, ore favorite 
) sun fata. e prea tarziu, cica. ce, mah??? daca m-ai suna pe mine cu 15 min inainte de intalnire si mi-ai zice “bah asta, imbraca-te si vin-o cat mai repede in locu’ X, eu as zice <<bine, shefa>>”!!! nu as comenta ca e tarziu, ceea ce e NESIMTIRE (hihi, i’m so good at blaming other people for my mistakes).
io m-am dus la intalnire oricum. cu 3 oameni lipsa (1 zisese de la inceput ca nu poate) din 6. br. era blocata in trafic, asa ca nu ma puteam baza pe ea. de cealalta tipa nu mai auzisem de sapt intregi, asa ca nu ma interesa. m-am intalnit cu m., am stat putin de vorba si m-o sunat br. era nervoasa. ca de ce le-am sunat pe fete asa tarziu? pai cum tanti, de ce… noh, de-aia… ca, noh, stiti si dumneavoastra cum e… greu.. am uitat si nu aveam credit… si era sa ma calce o masina… si am avut o zi proasta de numa-numa… si pe drum m-am intersectat cu o pisica neagra… si …am zis ca am uitat?? si un cutremur… si o inundatie… si un accident… needless to say, nu a fost impresionata. mi-o zis ca se contramandeaza. ii explic la m. situatia. simt cum se enerveaza langa mine (si nu am vazut-o niciodata pe fata asta nervoasa!). io ma distrez. ii zic ca a iesit si ea la plimbare, i-am explicat ca trebue sa se dezobisnuiasca de obiceiul prost de a veni la fix cand are intalniri cu mine… am mai povestit un pic… fain. pana la urma ma iarta.
ajung acasa. br inca mai era prin trafic pe undeva. ma intreb daca-i de bine sau de rau. imi dau seama ca nu conteaza, azi am fost intr-o dispozitie atat de buna, incat nimic nu mi-a putut strica ziua (uuh, ce ma bucur ca pot spune asta )
deci gata, m-am convins: pentru mine nu conteaza atat de mult ce se intampla, cat felul in care ma simt cand se intampla chestiile respective. pot sa am o zi nashpa plina de chestii tari, da’ si o zi buna plina de chestii aiurea. ma bucur ca azi intra in categoria a doua
stiri
azi, orele 12:00, tanti eu a inceput sa transforme o stire de Rompres intr-o stire de radio. ea a declarat: “am scris-o si am rescris-o de nenumarate ori, dar nu reusesc sa-i dau de cap”. surse din anturajul acesteia au afirmat ca tanti eu a fost foarte morocanoasa pe tot parcursul zilei si ca la aceasta ora (00:21) inca se mai chinuieste cu stirea respectiva.
fir-ar!!!! damn it, it’s killing me….
preselectie
pai… alaltaieri. marti. am fo’ la o preselectie (la olimpiadele comunicarii). ca la megastar. sau la… nush… la megastar stiam ca sunt preselectii. da’ nu, domn’e, nu. se fac preselecti si la alte chestii. probabil la foarte multe, dar eu nu le cunosc. problema cu ele, insa, e ca tre’ sa impresionezi. trimiti cv-u’ inainte, le povestesti de tine, da’ tre’ sa impresionezi atunci, pe loc. si eu sunt anything but. da’ deh. “supportata” de 4 fete… ma gandeam ca ies eu la lumina cumva. nu am iesit. in the end iona dies. imi pare rau sa va anunt pe aceasta cale, da’ asta-i adevaru’: iona dies.
acuma, ca am terminat cu tot suspansu’ (o fi intrat? n-o fi intrat? or fi placut-o aia de la preselectie?? – i know it was killing you), sa zic cum o fost. deci tre sa fac niste precizari:
i. e sefa
br. e pretena mea (colega de care cred ca am mai vb…)
a. e o fata pe care inca nu o cunosc (o fi timida? nu i-o placea de mine? nu m-o suporta deloc-deloc si de-asta de fiecare data cand ramanem noi 2 io sunt sigura care converseaza – si credeti-ma, asta-i FOARTE grav – ?)
d. e o fata cu multe idei
deci cam asa statea situatia: eu trebuia sa-mi fac o “scurta alocutiune” pentru marti. da’ luni mi-am redescoperit o veche prietena, asa ca am fost busy-busy-busy. in other words, nu am avut timp de pregatit discursu’. marti dimineata, cand ne-am intalnit pentru repetitia generala, ma uitam relativ inspaimantata la i.
[aici tre' sa fac o paranteza dreapta: am o teorie in legatura cu i. (imi tot zice "scumpa", "draguta", etc. nu-mi explic de ce. sunt inalta, mare, baietoasa. not the kind you'd normally address to with such words. asa ca mi s-o parut fishy.) teoria mea e: ii vine sa ma bata si sa faca alte asemenea chestii, asa ca incearca sa se abtina zicandu-mi lucruri dragute, bla-bla-bla-uri. apreciez sincer. grazie, cara]
deci. imi era frica de i. si incep sa-i zic la ce m-am gandit. ea da verdictu’:”pai daca zici asta, ma cam contrazici. si mai trebuia sa mai zici la-lalalalalalla”. “bine. o sa zic” (brrrrrr, macar nu a zis “e o PROSTIEEEE!!!! aaahhh, cine m-o pus sa intru in echipa cu anormala astaaaa??????”). terminam repetitia generala. io in timpu’ asta incercam sa zic in minte varianta finala a discursului, da’ nu prea iesea. uneori ma trezeam vorbind. zicand chestii de genu’ : aa, nu, nu cred ca se pune problema asa. fetele se opreau si se uitau la mine. eu imi dadeam seama ca nush despre ce e vorba, ca doar nu eram absolut deloc atenta. si incercam sa o dreg. nu-mi iesea. aveam emotiiii, iarta-maaaaaaa!! inca o repetitie. cu cronometru. START!! i. isi zice partea. eu acuma “bla-bla-bl… aa, aici schimb…. a-bla-bla-b… si aici o sa zic altfel la-bla-bl………. … .. gata…”. in timpu’ asta, br. se uita la mine si dadea din cap si zambea. dadea din cap si zambea as if her life depended on it. adica asa, cu pasiune. m-o ajutat foa’ mult. pe bune. danke schön . am terminat toate. in 9 minute. brrrr, a fost groaznic. aproape la fel de rau ca la bac. nu, ca la bac am fost relativ ok. mai rau ca la bac. muream de frica. nu, se transformasera in emotii. ca ma gandeam ca i. chiar daca vrea sa ma faca una cu pamantu’… macar se pune br. intre mine si ea si zambeste si da din cap. sau daca nu, in timp ce i. ma desfinteaza, eu pot sa ma uit la ea cum zambeste si da din cap si sa ma simt bine ca am pe cineva care sa-mi fie alaturi (cu spiritu, macar).
am terminat. am mai stat putin si am plecat spre locul in care se tinea preselectia (trebuia sa-l gasim mai intai). am mers bine. ne luam dupa grupurile de 5 oameni. si chiar inainte sa intram, grupu’ de 5 oameni se dezintegreaza. nu mai stiam in ce parte s-o luam. ne prefacem ca stim si mergem tot inainte. 1 tip in uniforma de paznic ne zice “cautati lalalala? hihi, aici este… haideti, intrati ca ….. aaa ….aaa… ..hi… hi… bafta” (saracu’ nene… lasa ca am fost oricum impresionate. hi. hi.) ajungem la locu’ faptei. ne intampina neste oameni. intram. iesim. intram iara. nu aveam stare. vedem o colega. vb putin cu ea. ea nu avea chef de noi, nici noi nu prea de ea. d. se duce la alt grup de 5. unu care avea un baiat in compozitie (nu, nu se dadea la el. o zis clar ca nu cauta. tupeu sa minti asa, tuh d.!!!). noi ne facem ca nu observam. vorbim. rasete gatuite. avem toate emotii. eu incercam sa zic in minte ce am de zis, ca sigur o sa ma incurc. nu reuseam sa trec de 1 punct. ma disperam rau. ma uitam la fete. i. ne canta ada milea. eu ma gandesc la melodia cu rodica pe care o jupuim si o facem drapel. brrr. nu mai vreau. dup-aia ne canta altceva, nu ne-a zis ce. vine un tip. un tip “mare”. ne zice ca o sa intram cam cu 40-50 min mai tarziu. era de treaba tipu’. eu am o problema cu tipii/tipele “mari” pt ca mi se par potentiali plini-de-fite (fite de tipul “aha! ma stii, normal ca ma stii… toata lumea ma stie!!). asa ca m-am facut “huh? cine esti tu? du-te bre d-aci…” (o, ia, iznt dat zmart???). da’ de obicei nu observa lumea cand incerc sa transmit mesaje nonverbale, asa ca poate omu’ o scapat fara sechele. daca nu… scuze . mai stam vreo multe min. lumea care trecea pe langa noi ne zicea numele, zambea si trecea mai departe. fetele ziceau ca inseamna ca le place numele nostru. eu le ziceam ca inseamna ca ne compatimesc. in final, vine tipu’ “mare” si ne zice ca a venit randu’ nostru. iara ne zice numele si zambeste. fetele-s incantate. io ma uit la ele in semn de “ooh, c’mon…”. nu ma baga in seama.
stam in fata usii. ne disperam putin. radem nervos. ne incurajam reciproc. “intrati”. o doamne, o doamne… o sa ma fac de ras, o sa gresesc, o doamneeeeee…. salutam frumos. ne asezam. stam. stam. (liniste) “aa… sa incep?” (zice i.) “cronometrul a inceput de cand ati intrat” raspunde un nene. mda. o doamneeeeeee, vai de capu’ meu, ce ma fac, ce ma fac…. io n-o sa po… nu, calm, calm… ho, siiiii (asa le faci la cai sa-i linistesti)… gata, gata… hai ca poti… ahm….. aoleo, doamne! i. s-a oprit!! aloeeeeooo, doamneeeee!!! zic eu??? tre’ sa zic eu???? asa repede??? nu potttt, aoleeeeoooo!!!!! cand sa incep sa vb, i. continua. pfiu, bless you. gata, gata. fii atenta. hai, imediat tre’ sa zici tu… hai ca poti: “lalalalalalalalallal ….. (aaaahhhhhh) lalalalalalalalalalalala. la-la.” iesteeeee, am scapaatttt!!! hai ca fu bine. hai ca fu ok. acum br. zice sloganu’. simt ca ma bufneste rasu’. nuu, calm, calm. taci. bun, gata. calm. gandeste-te la altceva… ui’ la asta din juriu… cum sta tolanita pe scaun. baaahh, ridica-te, mama, ca nu esti acasa la tine aci’. (s-o ridicat.) f bine. pai sa nu ma suparati, bre, ca imediat va pun la punct. si tanti asta care sta in fata mea… bai, ce scumpa-i. multam fain, tanti… zambeste… (bine, nu era chiar zambet, da’ avea fata cea mai apropiata de zambet din tot juriu’) crek datorita tie nu m-am incurcat asa rau. esti de treaba. sa-ti creasca mari copiii. br. o terminat. acuma a. bine, a.!!! hai ca trecusi, mamaaaa!!! f bine!!! d. se descurca, normal. gata. am terminat. cuummm??? pai cum adica, tanti? ce intrebare e asta?? si tocmai matale, care io credeam ca ne-ai ascultat pana acuma… raspunde i. (a se citi repeta ce am mai zis). pfiu. io mai completez cu chestii gen “mrr”, “brr”, “friendly”… onomatopee si soapte ce nu pot fi descifrate. asa si c. si br. d. zice mai tare. alte intrebari, anyone? nenea glumeste. mda. radem. ne multumesc, pa-pa. mergem spre iesire. d. sopteste: “nu trebuia sa mergem si noi cu spatele”. auileo, da’ cine-s, domn’e?? numai la regina Angliei am vazut ca se face asa in filmu’ ala, The Queen.
iesim. br zice sa o ia cineva in brate. o iau, ca deh… e ocazie speciala. sunt fericita ca am scapat. fetele sunt suparate… nu le-o placut juriu. io ma gandesc ce chestii plictisitoare au vazut ei in ziua respectiva [ca si a noastra, probabil... in paranteza dreapta (hihi) fiind spus] si le iau apararea. imi place sa iau apararea oamenilor. atunci cand nu tin la ei (daca-s pers la care tin e mai nashpa, ca apare “stake-u’” si ma simt aiurea daca sunt infranta). a, si cand ii cunosc pe cei cu care ma contrazic. asa ca, in mare, asta-i tot ce-am facut pana m-am despartit de grupa de 4. da, si am mancat un mcflurry (cu cereale. foarte bun, domn’e. f bun)
asa fu preselectia. distractie (oh, yeah…).
aaa, si de ce nu am intrat: firstly, nu am avut “coeziune” (ceea ce eu cred ca nu se vede inauntru, ci mai degraba afara, cat timp am asteptat… sau cat am lucrat la proiect… trebuia sa ne-ntrebe pe noi, bre!! ca le ziceam, doar ). dup-aia, nu am fost convingatoare (nu am ce comenta aici… imi pare rau de i., care si-o dat sufletu’ acolo… da’ eu in niciun caz nu am fost convingatoare. asa-s eu. i gotta work on that). si, in penultimu’ si ultimu’ rand, (nu) am avut gandire strategica si creativitate (nush daca era de bine ce nota am luat ca nu scria care-i maximu’).
all in all, cred ca a fost o decizie corecta. imi pare f rau de i. care s-a implicat ca lumea… si de d., dar… that’s just it. nu ne pricepem (yet). aveam nume tare, slogan tare, descrieri tari… da’ campania nu prea. tre’ sa acceptam asta. hope you’re ok… ol za best
bai, sa fie clar!!!
aprilie 21, 2008 at 8:37 am (am zis!) (auzi???, comment, subconstient)
maine vreau comment. nu ma intereseaza, ieri mi-am batut recordu’ personal: 11 vizite. si totusi, niciun comment! tupeu!!!
…problema e ca nu pot sa-mi imaginez ce s-o intamplat: de unde schimbarea? oare m-am apucat alaltaieri in toiu noptii sa “sleep-surf the net” ca sa intru pe blogu’ meu incognito si sa-mi fac vizite? tot ce se poate. da’ data viitoare cand fac chestia asta, vreau cel putin sa am bunu’ simt sa-mi las niste commenturi. unu’-doua… nu conteaza. da’ sa fie un comment acolo.
deci bai, subconstientu’ meu! simte-te, nene! apreciez intentia, am avut un brief moment of happiness, da’ data viitoare vreau comment. clar???
Permalink 2 Comentarii