nush titlu

ce sa spun? noh gata. am zis ca ma apuc sa scriu in fiecare saptamana cate ceva si… noh… scriu.

……………….
….totul a inceput intr-o dup-amiaza (nah, sa mori de ciuda! – nu era dimineata)… nush daca era frumoasa sau nu, dar eu trebuia sa invat. pentru o chestie oarecare, un examen. si cum “invatam” eu asa, din toate puterile, la un moment dat am simtit ca incep sa drift off. si cum drifteam eu off asa am inceput sa ma gandesc la ce prostii am mai facut semestru’ asta de cand am intrat la facultate, dar mai ales la ce prostii nu am facut. asa ca mi-am facut un “new semester resolution”. in care ziceam putine chestii. surprinzator de putine. se vedea treaba ca de la atata invatat ma mai desteptasem un pic si nu m-am mai apucat sa scriu vrute si nevrute, am zis acolo – fain, cu liniuta – sa citesc si eu o carte pentru mine (nu pt facultate, adica), sa merg pe la concerte, sa ies cu oamenii prin oras, sa citesc cartile importante pentru facultate (nu ca semestrul respectiv, in care am citit pt ce nu era important si, cand sa ajung la chestiile esentiale…. ma plictisisem), sa ma implic in ceva voluntariat, sa invat sa fac ceva nou pe calculator, sa ma ocup de o limba (una pe care o stiu sau alta noua). si inca vreo 2 liniu…. nu, erau punctulete. bullets-uri (ce s-ar supara profa de dinamica daca ar vedea pluralul asta pleonastic…. stiu doamna, stiu. e gresit. noh asta e, sa zicem ca l-am folosit cu sens expresiv, ca sa nu va suparati nici dumneavoastra, si nici eu sa nu fiu nevoita sa schimb ce-am scris). bun, deci asta a fost. a, am uitat sa zic esentialul: si sa scriu cel putin o data pe saptamana. ca sa vad cum ma descurc. si sa ma dumiresc daca scriu cum cred eu, cum cred unii sau cum cred altii (adica eu=bine doar ocazional; unii=fain; altii=nashpa. ain’t that a surprise?!)

….si o noua decizie, luata acum, pe loc. da, incerc sa ma gandesc un pic la ce scriu (desi am tendinta sa scriu ce imi trece prin minte, indiferent de ce este acel lucru). dar, DAR nu renunt la posturi, nu sterg ceea ce am scris (doar daca e gresit dpdv gramatical, ortografic, etc. si imi dau eu seama. sau altcineva care trece pe-aici in timp ce scriu.). bun. deci cam astea ar fi “rezolutiile”.

ps: da, stiu ca scriu foarte dezorganizat. intr-un fel imi place chestia asta la mine. am impresia ca este ceva specific stilului meu. ceva care ma diferentiaza de ceilalti. desi probabil oricine e capabil sa scrie dezorganizat. si totusi… nu oricine poate persevera! noh, vezi? tot ma gasesc eu undeva pe aici, asa “specifica” si “tare” cum ma stiu.

ps2: sunt o persoana ego…centrista (nu numai egoista ) i’m not proud of it. cel putin nu de obicei. acu’ ma simt ciudat de bine si de increzatoare si de… asa, BINE.

aaa, sa va zic o poveste despre titlul postului. care nu are nicio legatura cu ceea ce am scris pana acum, evident. doar nu o sa dau dovada de organizare acum, tocmai cand sunt pe cale sa termin ultimul post???
deci intr-o zi vine fratele meu la mine “ia vino la mami. ia zi-i! ce inseamna <figurant>?”
eu (foarte dezorientata – intotdeauna sunt asa cand mi se cere sa explic sensul unor cuvinte… si strangely enough, chestia asta se intampla destul de des. adica de vrei 5-6 ori in toata viata mea. pfiu, pt mine e ffff mult)” aa… pai inseamna… aaa… o persoana care…. nush, mah, ce tot vrei?? care-i faza??”
el “mami zice ca nu exista cuvantu’”
eu “huh? pai… nu, exista… are sens de….”
el “uita-te, uita-te la tipu ala (imi indica un om care tocmai isi lasa masina de-a curmezisul parcarii). zi tu, nu e figurant?”
eu “aaa, da… nush… figurant poate insemna si o persoana care joaca intr-un film sau…..”
el “uita-te la el! figurant!”
eu “hai, mah, lasa-ma in pace….”
….. cateva ore mai tarziu ….
eu tocmai treceam prin fata camerei in care el si mami purtau o discutie serioasa
el “staai! ia zi-i la mami ce inseamna <>. mami zice ca nu exista cuvantul asta”
eu (obosita si enervata) “exista, mah, exista…. inseamna inceput… “
mami “ceee? si eu n-am auzit niciodata cuvantul asta???”
eu “of, lasa… n-ai pierdut nimic… il folosesc astia pe la romana….”
… in ziua respectiva nu m-au scos din incipituri si figuranti…

….mda, nush de ce am povestit asta, nu are niciun farmec… de rost nici nu mai vorbesc. ma rog, am zis ca nu sterg nimic, asa ca asta e. probabil ca asta o sa se schimbe la urmatorul post. da’ noh, asta mi-a rasarit in minte cand am scris titlul ala… asa ar fi aratat “mrs dalloway” daca ar fi fost scrisa de mine – ar fi fost mult mai fara un “deeper meaning” si muuuuuult mai greu de urmarit. virgina woolf e mic copil pe langa mine.

ps…3, parca: da, vreau sa-mi corectati greselile de gramatica, ortografie, ortobla-bla-bla. ma rog, toate chestiile alea.