nush titlu

de cand m-am mutat intr-unul dintre minunatele (de fapt, printre cele mai minunate: am baie si bucatarie aproximativ personale, ceea ce e mare lucru, totusi)  camine ale universitatii, a inceput un intreg proces de ajustare a asteptarilor si scadere treptata a conditiilor de trai in care m-as gandi eu vreodata c-as putea supravietui. prima oara am fost lovita in moalele capului de camera de camin cu cele 3 paturi de fier, saltelele mai  subtiri de 3 degete si dulapul (cat de cat locuibil, totusi, chiar mult mai locuibil decat paturile si camera, in sine). aa, si de caldura insuportabila in ciuda faptului ca era seara cand ne-am mutat…si o tot fost noapte pana a doua zi dimineata, fara nici cel mai mic efect. asta chiar m-o facut sa cred ca – ghinion – ori ma obisnuiesc cu chestiile astea, ori ma las de facultate si ma-ntorc acasica sa plang ascunzandu-ma dupa mama (ca doara n-o sa mai am bani de chirie anu’ viitor si tot la camin ajung, oricum incerc io s-o dau).

totusi, am pus piciorul in prag cu c. si ne-am dus la administratie cu tupeu, cerand o alta camera. dupa o serie de alte propuneri – una mai inspaimantatoare decat alta, am dat de un hol vopsit violet, cu flori mov pe pereti. camera in sine – geniala: vopsita cat de cat, mocheta pe jos, perdele portocalii. ne-am gandit ca ne-o pus doamne-doamne mana-n cap, am zis “multumiiiim!” cat de frumos am putut si ne-am stabilit cu zambetul pe buze. am adus de-acasa tot ce trebuia, am facut schimbarile de rigoare (in special curatenie, infrumusetare si schimbare a saltelelor de pe paturi pana am ajuns la o formula acceptabila), ne-am asezat pe paturi obosite si ne-am zis “gata. buna treaba.”. am trecut prin baie si am dat-o cu domestos si cif si clin de ti-era mai mare dragu’ (cu toate ca tot venea un miros nashpa a carui sursa o ramas neidentificata si cred ca va ramane pentru totdeauna), am bagat niste lumanari parfumate ca sa poti sa intri si sa si stai inauntru si am zis iara ca am scos-o la capat foarte frumos. dup-aia o venit randul bucatariei. am intrat, m-am uitat pe ici pe colo si… nu era deloc cum ma asteptam: aveam ditamai animalu’ de frigider, o turma de vase (dintre care cateva – destul de multe, de fapt – lasate in  chiuveta intru spalare), un toaster si un sandwich-maker, chiar si un aragaz improvizat foarte jmecher. sub impresia primului moment, am stat si m-am tooot minunat si m-am gandit ce-om fi facut noi de-am meritat asa o camera tare si, mai ales, cat va trebui sa platim in plus pentru toate astea. asa ca m-am retras in camera noastra si am inceput sa meditez daca toate chestiile astea sunt de bine sau daca este o ditamai palma aspra si batrana trasa peste fata, dar care, de la departare, pare fina si – mai ales – dornica sa te mangaie parinteste pe cap. si nu, nu am spalat vasele pentru ca c. o zis ca nu trebuie sa ne-nvatam colegele de apartament sa le facem noi treaba.

intr-adevar, a doua zi nu mai era urma de vas murdar, asa ca am continuat investigatiile pe seara, cand am ajuns acasa. am iesit pe hol, am aprins lumina din bucatarie si “AAAAAAAAA!!!!” (in minte, normal, ca io nu las lumea din jur sa stie ca mie imi e frica de chestii): zeci de chestii negre, imobile, or intrat in viteza si or inceput sa se bage pe unde nu te gandeai -jvam, sub prosoape, jvam sub vasele puse la uscat, jvam si sub masa si sub frigider si nu mai stiu pe unde, ca dupa primul moment de soc ingrozit si disperat m-am retras in fuga in camera si i-am zis la c. da, avem gandaci. si nu orice fel de gandaci, de-aia care se fac multi, mah! si de toate marimile, ca n-ai fi vazut atata varietate de dimensiuni si nuante ale culorii pielii/invelisului exterior nici pe turnu babel. asa ca am aut o discutie cu c., m-am enervat si m-am gandit serios daca am putea cere o alta camera si pana la urma am hotarat sa ne inarmam cu niste otrava si sa ii atacam intr-o zi, cand se asteapta cel mai putin.

in consecinta, m-am trezit buimaca de dimineata, dupa ce azi noapte iara am gasit un gandac ce venea sa se uite la filmul de noapte, in pat, langa mine, ca i se parea lui interesant (si NU, chiar nu-mi pasa ca era un gandac cu gusturi bune la filme, cred ca am fost destul de clara de fiecare data cand i-am omorat pe ceilalti care au avut intentii similare: NU VREAU SA MA UIT LA FILME CU VOI, MAH!!! CE NU-NTELEGETI??) si m-am hotarat: azi declansez actiunea WAR OF THE WORLDS (si eu joc rolul extraterestrilor super-mega-extra-puternici si destul de inteligenti ca sa testeze ca rezista la atmosfera din acest apartament – deci INVINCIBILI). mi-am facut solutia de otrava, am dat in fata si in spatele usii de la camera – pe o portiune de cativa centrimetri buni, in baie – peste tot!… in hol am intampinat primele forte ale rezistentei gandacesti, care m-or speriat un pic la inceput, da’ – dupa ce am fugit inapoi in camera si m-am certat pentru ca ma comport ca o fetita plangacioasa – am revenit cu forte proaspete, i-am pulverizat si dup-aia jmaf! i-am calcat ca sa le curm suferinta (mwahahahaha! haha!! haaaa!!!).

apoi am intrat in bucatarie, unde stiam ca o sa fie cel mai greu pentru ca nu numai ca erau mai multi (mult mai multi), dar exista posibilitatea sa fi fost avertizati de vreun gandac ce a scapat in scurtul meu moment de slabiciune. am impins usa cu picioru’, am asteptat o secunda si dup-aia am sarit inauntru, ceva in genul politistilor din filmele americane cand intra intr-un apartament cu locatari inarmati si periculosi: o data o picat un gandac ce se plimba prin zona usii pe mine si de-atunci io n-am mai fost aceeasi persoana si tot timpu’ am emotii cand intru in bucataria asta nenorocita. am dat cu otrava pe langa aragaz – nimic. am mai bagat un puf ici, altu’ dincolo – nimic. m-am hotarat sa ies din bucatarie din motiv de lipsa de victime si ca sa mai verific holu’. problema era ca trebuia sa trec iara de usa, asa i-am imbaiat tocu -fain-frumos- in otrava, m-am bagat prin toate orificiile si spatiile goale si am dat acolo, pentru confort psihic. dup-aia am inchis usa, am mai asteptat un pic sa vad daca mai iasa unu’ de la aragaz si m-am hotarat sa plec. deschid usa si vad nemernicii miscatori, ametiti si multi – muuuuult mai multi decat as fi crezut – cum se disperau sa fuga de la usa, ca doara era locul lor de ambuscada jmecher si secret (v-am zis ca vroiau sa sara pe mine cand intram nestiutoare pe usa!!) si io le-am dejucat planurile. i-am prins si p-astia si i-am omorat, m-am bagat si la chiuveta de unde iara o iesit o tura destul de bogata – da’ macar la astia ma asteptam. dup-aia mi-am luat aspiratoru’, mopu’ cu galeata in care am turnat o turma de clor si – din greseala (scuze, c.)!!! – tot clinu’ si am curatat, am spalat vasele, am mai dat o tura cu otrava si m-am declarat multumita.

m-am intors in hol, am dat cu aspiratoru’ si acolo. am mai gasit un inspaimantator si foarte neasteptat cuib de gandaci pe care i-am tras cu aspiratoru’ ca io chiar m-am speriat rau de tot si dup-aia o trebuit sa golesc aspiratoru’ pentru ca imi tot imaginam cum ies din toate orificiile si se suie pe mine cand sunt intoarsa cu spatele. am aruncat la gunoi tot ce-am prins, dar, din foarte pacate, am ramas si fara otrava si cu jumate de hol neacoperite. asa ca acuma mie mi-e cam frica sa ma pun sa dorm la noapte pentru ca, desi mi-am pulverizat bine intrarea in camera, io ii stiu pe astia ca-s rezistenti si jmecheri si s-ar putea sa vina la mine si sa ma oblige sa ma uit deseara la film cu ei, ca altfel se suie pe mine. sa ma ia cineva de aici!!! aa, si in tot timpul chestiei asteia – dar si, din pacate, dupa ce am terminat – tot mi se pare ca vad chestii negre ce se misca pe langa mine si ma sperii cam tare si cam s-ar putea sa am o cadere psihica de la atata excitare senzoriala pe baza nervoasa si disperare. …mai bine nu ma spalam dupa ce m-am stropit cu putina otrava. sau puteam sa ma dau macar pe picioare si sa dorm ca praslea, in pozitie de drepti, cu o tepusa boanta in fata si una in spate. oare e prea tarziu sa merg la veterninar sa mai cumpar o tura de otrava? a, am uitat, oricum nu am bani. la naiba. uite ca tot am uitat sa verific ceva, chiar daca sunt un extraterestru foarte puternic si inteligent: am uitat sa ma asigur ca am destula nenorocita de munitie.